astratex.ro

AML.audit

Cine să ne spună când este fraudă?

Conferința Națională în domeniul Auditului Intern a abordat o temă sensibilă cu privire la modul de tratare a fraudei din perspectiva profesiunii. La întrebarea venită din sală adresată lectorului legată de o recomandare cu privire la modul de ilustrare în raport cu formularea directă fraudă sau cea evazivă privind indicii de fraudă, chiar și la acest nivel și în acest context, recomandarea a fost pentru utilizarea formulării cu indiciul de fraudă. Au fost formulate și argumente pro utilizării acestui tip de formulare.

Cu siguranță argumentele pot fi luate în considerare, dar să nu uităm că discutăm de fraudă în contextul auditului intern și doar în acest context. Motiv pentru care s-a dat o definiție fraudei, s-a introdus în glosar și se discută din punctul de vedere al auditului intern diferența dintre eroare și fraudă.

Dacă auditorul intern după ce a documentat un anume eveniment care întrunește atributele specificate în definiția fraudei nu are fermitatea să declare evenimentul fraudă și caută argumente justificative pentru a se folosi de formulări evazive, îmi crează sentimentul că am indicii relevante că independența respectivului auditor este compromisă. Poate că lipsa unei documentări adecvate ne poate îndreptăți la acest gen de formulare dar în nici un caz legarea de alte activități care utilizează pentru un eveniment similar formulări de genul infracțiune, contravenție, etc.

Prin urmare opinia auditorului nu are nimic de a face cu încadrarea juridică a faptei sau a unui eveniment, care a fost documentat sau investigat de auditul intern. Auditul intern nu se substituie organelor în drept de investigare criminalistică, dar reprezintă, într-o formă de utilizare publică, o autoritate care dispune de cunoștințele necesare, are un cod etic, dispune de standarde profesionale și un nivel ridicat al conștiinței profesionale.

În calitate de auditor intern am indicii de fraudă în momentul în care iau la cunoștință contextul și descrierea unui eveniment care la prima vedere întrunește parțial condițiile definiției fraudei, dar odată cu documentarea constatărilor efectuate, informațiile acumulate trebuie să cristalizeze opinia auditorului într-o direcție sau alta.

Este greșit să legăm opinia auditorului de decizia unei instanțe sau de confirmare, pentru că instanța se pronunță din alte puncte de vedere (de exemplu al legalității, al vinovăției, al consecințelor) pe când auditorul intern exprimă o opinie de asigurare din punctul de vedere al conformității cu cadrul legislativ, al responsabilității, al modului de corectare sau al măsurilor ce trebuiesc luate. Până la această dată nu am auzit de o opinie de audit contestată în instanță. deși sunt sigur că există manageri și avocați gata să dea curs unei asemenea intenții.

http://www.xn--dinic-vwa.ro/consultant/wp-content/uploads/2016/08/audit.jpghttp://www.xn--dinic-vwa.ro/consultant/wp-content/uploads/2016/08/audit-150x150.jpgLaurențiu DinicăContabilitateFinanciarAudit Intern,FraudăCine să ne spună când este fraudă? Conferința Națională în domeniul Auditului Intern a abordat o temă sensibilă cu privire la modul de tratare a fraudei din perspectiva profesiunii. La întrebarea venită din sală adresată lectorului legată de o recomandare cu privire la modul de ilustrare în raport cu formularea...Comunitatea noastră profesională Dinică.ro
elefant.ro%20